Fac orice numai ce trebuie nu. Si cand zic "ce trebuie" ma refer la a invata. Nu asta vreti sa cititi, stiu. Dar o sa imi vars si eu oful undeva. Frec menta si am nevoie sa imi spuna cineva ca e ceva normal, ca toata lumea face asta si ca in final totul va fi bine. Iar am zgarieturi pe maini, din ciocolata nu a mai ramas decat staniolul iar cartea de istorie sta deschisa in fata mea. Sunt hartuita psihic, daca pot sa zic asa si totusi nivelul meu de motivare este undeva jos, jos de tot. Vai ce amuzant, mereu ma enerveaza cand blogurile pe care le citesc bat campii, scriu propozitii scurte si lipsite de sens care sunt menite sa exprime toata dezolarea lor si alte sentimente profunde. Adica nu ale blogurilor, ale persoanelor care scriu pe acolo. Dar ma roooog.

***

In alta ordine de idei, aud ca s-ar incerca organizarea unui anumit eveniment in Craiova. Lecturi urbane. Astept detalii si desi blogul meu nu e nici pe departe un mijloc de a promova...orice, ma simt obligata sa scriu aici despre asta. Asa, ca sa ma simt si eu importanta.

Pacat ca nu fumez, altfel as zice asa, foarte poetic-ish: "Trage din tigara, sufla fumul si se uita ganditoare la monitor...Da, ajunge pentru astazi. Apasa butonul si asteapta. Inca o zi pierduta in negura timpurilor..."
Ahahahaha! Negura, v-ati prins? Ca e intuneric afara.