Datorita unor imprejurari mai putin fericite, azi s-a hotarat de comun acord, in urma unui consiliu foarte strict, sa raman acasa. Da. Sa nu ma duc la scoala. Oho, credeti-ma, a fost nevoie de un eveniment foarte grav pentru a se hotari asta. Asa ca in loc sa fiu la scoala si sa nu fac nimic, stau acasa si nu fac nimic. Well, nu chiar. Beau ceai si incerc sa termin sezonul 3 din house. Si joc Whist pe net. Dar partea cea mai grea va fi sa imi arat maine fata prin lume. Stiu eu de ce. Si maine vor stii si altii. Fuck, dar poate mai stau o zi pe-acasa.
Long day
luni, 2 februarie 2009
Atentie! Continut lung si in mare parte fara sens. Adica actiunea are un sens, doar ca mi-e lene sa ma exprim cu mai multa logica.
Siiii alte aventuri de zile mari. Legate de sonorizare. Dar sa incepem cu inceputul. Se face ca eu si cu Anca ne hotaram sa iesim undeva. Asa ca ne indreptam spre Cris unde trebuia sa ne intalnim cu Anca sa mergem intr-un pub, undeva (alta Anca, dar pe ea o uitati deocamdata fiindca nu a ajuns, asa ca nu aveti decat doua nume de retinut: Anca initiala si Cris).
Si se face ca ne ducem la Cris acasa, ne lafaim acolo vreo ora si ceva, timp in care o asteptam pe Anca (cea care nu a venit) pana ne suna ca ea nu mai vine (cum spuneam). Deja era naspa si tarziu, ne lafaisem atat incat ne fleoscaisem de tot, si nu mai aveam niciun chef sa mergem undeva. Intre timp aterizeaza tatal lui Cris care ne anunta ca trebuie sa ne ia boxele de la calculator. Meh, nicio problema, putem sa jucam Crazy Taxi si fara sonor. Si ne mai lafaim noi, mai jucam carti, ne mai uitam pe la tembelizor. Parca ne venea sa iesim sa bem si noi un ceva, dar totusi parca era cald si bine la Cris, iar afara era frig si intuneric. No, lasa, ca putem sta si aici. Hai sa vedem un film!
Super! Perfect, ideal, nici ca puteam sa avem o idee mai buna! Hai sa ne uitam la Young people fucking. Super, mult entuziasm din parte lui Cris, care stia toate fazele pe dinafara si tinea mortis sa le povesteasca inainte sa apara, mult entuziasm din partea noastra, fiinca parea interesant si oricum ne saturasem de atata lafait.
Da' ce naiba, stam si ne holbam asa fara sa rontaim nimic?? Hai la cumparaturi. Ne incaltam, bagam o fuga pana la colt, luam niste suc, chipsuri si ceva dulce si ne intoarcem repede la caldurica si incepem ritualul. Luam pahare, punem suc in pahare, ne asezam confortabil pe covorul moale si ne pregatim de film. Apasam play si....Da' ce-i asta? Lyp-sinc gone bad? Unde-i sonorul? Unde sunt...boxele??? Damn.
Moment de gandire. Cateva minute ne uitam ca toantele unele la altele. "Hai ma, Cris, oi avea si tu niste boxe mai vai de capul lor. Sunt bune si alea." "Ma duc sa caut."
Hai sa o sun pe mami. "Mami, noi mai avem alte boxe prin casa?""Lasa, mama, nu mai cauta, boxele sunt la noi" "Nu zau?"O_o
Hai sa cautam pe net. "Ce, boxe?"
Hai sa improvizam. Folosim castile pe post de boxe. Dam totul la maxim si vedem daca se aude. *Rotim rotita de volum*"Stai...stai...aud...aud ceva. Aud.....telefonul."
Ce mai ramane? Imprumuta de la cineva. "Genial! O sa ma duc la Mada!"
Mada tin sa spun ca are niste boxe foarte complicate. Dupa ce le aducem in casa si dam sa le conectam dam de niste fire foarte...nefinisate."Holly shit, cum naiba le scoasa asta din priza??"Dar noi suntem fete descurete. Ele, ca eu nu ma aproprii de fire si prize. Le bagam prin diverse orificii, unul cate unul pana cand incepem sa auzim ceva. Da! Sunetul victoriei! Asa ca dupa vreo ora, putem in sfarsit sa ne asezam la film si sa radem in voie.
***
"Da, mami, lasa ca facuram rost de boxe, le luai de la Mada."
"Sper ca o invitasi si pe Mada la film, da?"
*cough*NU!*cough*
Made by: *Lu* la 11:51 8 comentarii
HA!
Deci se pare ca sub biroul meu zac o tona de chestii, dar in sfarsit pot sa ii arunc lui Murphy un "Ha, in your face!" pentru ca desi aveam nevoie de acel obiect l-am gasit in decursul timpului in care, ei bine, aveam nevoie de el. El, as in carnetul de note. Vizat. Da, am rascolit toata casa. Bine, nu chiar casa, doar camera mea, dar am atatea locuri in care s-ar putea afla un carnet de note incat as fi putut la fel de bine umbla prin toata casa. Sertare, carti, caiete(da, am chestii ciudate ascunse printre paginile lor, mereu carnetelele imi sunt complici), dulapuri, ghiozdane, ghiozdanele, genti, plase...Siiiiiiiiiiii, intr-un final, in spatele biroului. Bine, prima oara sub birou, apoi in spatele lui, desi am gasit chestii mult mai interesante sub el.
Made by: *Lu* la 11:23 1 comentarii
Euroscartz
duminică, 1 februarie 2009
Sunt atat de satula de concurentele la Eurovision cu accent fals englezesc si mari figuri de diva. Serios acum, toata cantecele care participa la Eurovision trebuie sa fie comerciale si sa aiba doar un refren catchy? E vreo regula? Nu cred, suntem doar noi incuiati.
Made by: *Lu* la 00:21 0 comentarii