Sunt emo. Vreau sa fiu profesor.

Unii profesori sunt frustrati rau. Adica, sunt destul de intelegatoare, imi dau seama ca oricine poate avea zile proaste, si poate nici ei nu duc cea mai buna viata si nu au cel mai mare salariu, dar de la a veni intr-o zi si a tuna si fulgera pana la a veni in fiecare ora sictirita, fara chef de viata si fara chef de predat, well...
Deci. Elevii sunt copii. Copiii inca mai stiu sa rada, copiii nu trebuie sa stea nemiscati, fara sa schiteze macar un zambet si sa scrie 55 de minute continuu. Copiii o sa rada cand cineva spune niste denumiri in latina de un rand de caiet mic lungime, cu o placere vadita, ba chiar mai si exclama "Sa vedeti ce frumos suna asta!". Si copiii o sa rada rau de tot cand aud de "aberatii ale naturii". Pentru ca, pana la urma, asta e chiar amuzant.
Si acum, geniala replica: "Sunt eu atat de limitata incat sa nu imi dau seama ce va distreaza atata?"
Pai...DA! Mie profa asta mi se pare emo. Cred ca e putin lifesuxiwannadiepleasekillme-ish. No??
Multumim invatamantului romanesc si profesorilor din scolile noastre pentru ca ne invata sa ducem o viata gri, fara distractie, fara zambete.
PS: Inteleg ca nu vrea nimeni sa isi faca ora in rasete si alte chestii, dar o mica pauza, sau cateva glume nu strica nimanui. Incuiatilor!